scăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
scară; scăricică, scărișoară.
2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. –
Scară +
suf. -iță.scăriță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scăriță, scărițe s. f. (dim.) lovitură executată în fotbal prin introducerea labei piciorului sub mingea aflată pe gazon, lovitură ce imprimă mingii o traiectorie lobată.
scăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăríță s. f.,
g.-d. art. scăríței; pl. scăríțescăriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
scară; scăricică, scărișoară.
2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. —
Scară +
suf. -
iță.