scămoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂMOȘÁ, scămoșez, vb. I.
1. Refl. (Despre produse textile; la
pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrăma (în urma uzurii, a unui defect de fabricație etc.).
2. Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrând-o cu ajutorul unei mașini speciale). – Din
scămos.scămoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scămoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
scămoșeáză, 1
pl. scămoșắm; conj. prez. 3
să scămoșéze; ger. scămoșấndscămoșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂMOȘÁ, scămoșez, vb. I.
1. Refl. (Despre produse textile; la
pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrăma (în urma uzurii, a unui defect de fabricație etc.).
2. Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrând-o cu ajutorul unei mașini speciale). — Din
scămos.scămoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scămoșà v. a (se) destrăma.