scăfârlie - explicat in DEX

scăfârlie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.

scăfârlie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scăfârlíe (pop., fam.) s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile

scăfârlie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scăfârlie f. țeasta capului: buza de deasupra se resfrângea peste scăfârlia capului CR. [Tras din scafă, strachină (v. hârcă)].

scăfârlie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. — Din scafă.