scădea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂDEÁ, scad, vb. II.
1. Intranz. și
tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊
Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦
Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta.
2. Tranz. (
Mat.) A efectua operația de scădere.
Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita.
3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mari) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa.
4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî.
5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. –
Lat. *excadere.scădea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scădeá (-ad, -ăzút), vb. –
1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. –
2. A împuțina. –
3. A descrește luna. –
4. A decădea, a se strica. –
5. A lega, a îngroșa un sos. –
6. A sustrage, a scoate. –
7. A ajunge la scadență. –
Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu,
Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944),
cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (
v. fr. escheer),
v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din
it. –
Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună);
scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire);
scăzător, s. m. (număr care se scade din altul);
descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi).
Der. neol. scadență, s. f., din
it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscria scadențele).
scădea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scădeá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scad, 1
pl. scădém, 2
pl. scădéți; conj. prez. 3
să scádă; imper. 2
sg. scáde; ger. scăzấnd; part. scăzútscădea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂDEÁ, scad, vb. II.
1. Intranz. și
tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊
Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦
Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta.
2. Tranz. (
Mat.) A efectua operația de scădere.
Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita.
3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Des¬pre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa.
4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. + (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî.
5. Intranz. (Despre Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. —
Lat. *
excadere.scădeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scădeà v.
1. a se micșora (sub raportul extensiunii, volumului), a descrește:
apele, zilele scad; 2. a reduce:
a scădea prețul; 3. a scoate sau tăia:
i-a scăzut din leafă; 4. a face o scădere:
nu știe să scază. [Lat. EXCADERE].