scârbavnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂRBÁVNIC, -Ă, scârbavnici, -ce, adj. (
Înv.) Scârbos, dezgustător. –
Scârbă +
suf. -avnic.scârbavnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scârbávnic (
înv.)
adj. m.,
pl. scârbávnici; f. scârbávnică, pl. scârbávnicescârbavnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÂRBÁVNIC, -Ă, scârbavnici, -ce, adj. (
înv.) Scârbos, dezgustător. —
Scârbă +
suf. -avnic.