scâncitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCÂNCITÓR, -OÁRE,scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
scâncitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. și pl. scâncitoáre
scâncitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCÂNCITÓR, -OÁRE,scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. — Scânci + suf. -tor.