scânceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCÂNCEÁLĂ,scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
scânceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scânceálă s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli
scânceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCÂNCEÁLĂ,scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci, scâncit; p. ext. scâncet. — Scânci + suf. -eală.