saxifragă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAXIFRÁGĂ, saxifragi, s. f. Plantă erbacee care crește printre stânci. – Din
fr. saxifrage.saxifragă (Dicționar de neologisme, 1986)SAXIFRÁGĂ s.f. Plantă erbacee care crește printre stânci. [Pl.
-gi. / < fr.
saxifraga, cf. lat.
saxum – piatră,
frangere – a sparge].
saxifragă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAXIFRÁGĂ s. f. plantă erbacee care crește printre stânci. (< lat.
saxifraga, fr.
saxifrage)
saxifragă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saxifrágă (-xi-fra-) s. f.,
g.-d. art. saxifrágii; pl. saxifrágisaxifragă (Dicționaru limbii românești, 1939)* saxifrágă f., pl.
e (lat.
saxi-fraga, d.
saxum, stîncă, și
frangere, a frînge, a sfărăma).
Bot. Un fel de plantă care crește pintre stîncĭ. V.
ortensie.saxifragă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAXIFRÁGĂ, saxifragi, s. f. Plantă erbacee care crește printre stânci. — Din
fr. saxifrage.