satisfăcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATISFĂCÚT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulțumire, de satisfacție; ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite; căruia i s-a dat satisfacție; care exprimă mulțumire; mulțumit. –
V. satisface.satisfăcut (Dicționar de neologisme, 1986)SATISFĂCÚT, -Ă adj. Mulțumit, plin de satisfacție. ♦ (
Despre dorințe) Îndeplinit. [<
satisface].
satisfăcut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATISFĂCÚT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulțumire, de satisfacție; ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite; căruia i s-a dat satisfacție; care exprimă mulțumire; mulțumit. —
V. satisface.