satisfacțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.satisfacțiune (Dicționar de neologisme, 1986)SATISFACȚIÚNE s.f. v.
satisfacție.
satisfacțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)satisfacțiúne f. (lat.
satisfactio, -ónis). Mulțămire:
s’a întors plin de satisfacțiune. Reparațiunea uneĭ ofense:
a cere, a da satisfacțiune. – Și
-ácție.satisfacțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATISFACȚIÚNE s. f. v.
satisfacție.satisfacțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)satisfacți(un)e f.
1. sentiment plăcut de mulțumire:
a simți satisfacțiune; 2. repararea unei ofense:
a cere satisfacțiune.