saragea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sarageá (saragéle), s. f. – Corp
înv. de voluntari, în
Munt. –
Var. sarigea, sărăcel. Tc. sarica „galben” (Șeineanu, II, 103) numiți așa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor;
var. indică o contaminare cu
sărac. Sec. XVII,
înv.