saragea - explicat in DEX

saragea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor românești. – Din tc. sarica.

saragea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sarageá (saragéle), s. f. – Corp înv. de voluntari, în Munt. – Var. sarigea, sărăcel. Tc. sarica „galben” (Șeineanu, II, 103) numiți așa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indică o contaminare cu sărac. Sec. XVII, înv.

saragea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle, art. saragélele

saragea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a Țărilor Române. — Din tc. sarica.