sărindar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊
Expr. A da (sau
a plăti)
sărindar (sau
sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din
ngr. sarandári.