sapropelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAPROPÉLIC, -Ă, sapropelici, -ce, adj. Care ține de sapropel; care are compoziția, natura sapropelului. – Din
fr. sapropélique.sapropelic (Dicționar de neologisme, 1986)SAPROPÉLIC, -Ă adj. Care conține sapropel. [< fr.
sapropélique].
sapropelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAPROPÉLIC, -Ă adj. 1. care conține sapropel. 2. capabil să trăiască în sapropel. (< fr.
sapropélique)
sapropelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sapropélic (sa-pro-) adj. m.,
pl. sapropélici; f. sapropélică, pl. sapropélicesapropelic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAPROPÉLIC, -Ă, sapropelici, -ce, adj. Care ține de sapropel; care are compoziția, natura sapropelului. — Din
fr. sapropélique.