saprofit - explicat in DEX

saprofit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] – Din fr. saprophyte.

saprofit (Dicționar de neologisme, 1986)
SAPROFÍT, -Ă adj., s.n. (Organism vegetal, microorganism) care trăiește pe corpuri organice în descompunere. [< fr. saprophyte, cf. gr. sapros – putred, phyton – plantă].

saprofit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SAPROFÍT, -Ă adj., s. n. / saprofítă s. f. (microorganism, plantă) care crește pe substanțe organice în descompunere. (< fr. saprophyte)

saprofit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saprofít¹ (sa-pro-) adj. m., pl. saprofíți; f. saprofítă, pl. saprofíte

saprofit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saprofít²/saprofítă (sa-pro-) s. n./s. f.; pl. saprofíte

saprofit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAPROFÍT, -Ă, saprofiți, -te, s. n., adj. (Organism vegetal sau microorganism) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere. [Var.: saprofítă s. f.] — Din fr. saprophyte.