saprofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAPROFÁG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (
Biol.; despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. – Din
fr. saprophage.saprofag (Dicționar de neologisme, 1986)SAPROFÁG, -Ă adj. (
Despre animale) Care se hrănește cu materii organice descompuse. [< fr.
saprophage, cf. gr.
sapros – putred,
phagein – a mânca].
saprofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrănește cu materii organice în descompunere. (< fr.
saprophage)
saprofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAPROFÁG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (
Biol.; despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. — Din
fr. saprophage.