sapiențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (
Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [
Pr.:
-pi-en-] –
Sapiență +
suf. -al.sapiențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAPIENȚIÁL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr.
sapiential, lat.
sapientialis)
sapiențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sapiențiál (
livr.)
(-pi-en-) adj. m.,
pl. sapiențiáli; f. sapiențiálă, pl. sapiențiálesapiențial (Dicționaru limbii românești, 1939)* sapiențiál, -ă adj. (lat.
sapientialis, d.
sapientia, înțelepcĭune,
sápins, -éntis, înțelept,
sapere, a pricepe. V.
sapid). De înțelepcĭune, intelectual.
Cărțile sapiențiale, cărțile Bibliiĭ destinate în special instrucțiuniĭ morale (Înțelepcĭune, Proverbele, Eclesiastu și Eclesiaticu).
sapiențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (
Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [
Pr.:
-pi-en-] —
Sapiență +
suf. -
al.