sapient - explicat in DEX

sapient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

sapient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)

sapient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sapiént (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapiénți; adj. f., s. f. sapiéntă, pl. sapiénte

sapient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] — Din lat. sapiens, -ntis.