sapiențial - explicat in DEX

sapiențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.

sapiențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SAPIENȚIÁL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr. sapiential, lat. sapientialis)

sapiențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sapiențiál (livr.) (-pi-en-) adj. m., pl. sapiențiáli; f. sapiențiálă, pl. sapiențiále

sapiențial (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sapiențiál, -ă adj. (lat. sapientialis, d. sapientia, înțelepcĭune, sápins, -éntis, înțelept, sapere, a pricepe. V. sapid). De înțelepcĭune, intelectual. Cărțile sapiențiale, cărțile Bibliiĭ destinate în special instrucțiuniĭ morale (Înțelepcĭune, Proverbele, Eclesiastu și Eclesiaticu).

sapiențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAPIENȚIÁL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] — Sapiență + suf. -al.