sănia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIÁ, săniéz, vb. I.
1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare).
2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[
Pr. -ni-a] – Din
sanie.