sănia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIÁ, săniéz, vb. I.
1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare).
2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[
Pr. -ni-a] – Din
sanie.sănia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săniá (a ~) (rar)
(-ni-a) vb.,
ind. prez. 3
săniáză, 1
pl. săniém (-ni-em); conj. prez. 3
să săniéze; ger. săniínd (-ni-ind)sănia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNIÁ, săniez, vb. I. (Rar)
1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare).
2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. [
Pr.: -
ni-a] — Din
sanie.