sandală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [
Var.:
sandá s. f.] – Din
fr. sandale. Cf. lat. sandalium.sandală (Dicționar de neologisme, 1986)SANDÁLĂ s.f. Încălțăminte de vară alcătuită dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. [Var.
sanda s.f. / cf. fr.
sandale, lat.
sandalium].
sandală (Marele dicționar de neologisme, 2000)SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr.
sandale)
sandală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sandálă (sandále), s. f. – Încălțăminte ușoară.
Fr. sandale, cf. ngr. σαντάλιον, din
per. sandal „încălțăminte”.
sandală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sandală f. opincă.
sandală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SANDÁLĂ s. f. v. sanda.