samavolnicie - explicat in DEX

samavolnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

samavolnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
samavolnicíe s. f., art. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile

samavolnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. — Samavolnic + suf. -ie.