samaritean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și
f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel.
2. Om milos; binefăcător. [
Var.:
samarineán, -ă s. m. și
f.] – Din
fr. samaritain.