samaniu - explicat in DEX

samaniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (Rar) Galben-deschis (ca paiul). – Din tc. samani.

samaniu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812).

samaniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
samaníu (înv.) adj. m., f. samaníe; pl. m și f. samaníi

samaniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
samaniu a. galben deschis: o broșă samanie. [Turc. SAMANI (din SAMAN, paiu), de coloarea paielor].

samaniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (înv.) Galben-deschis (ca paiul). — Din tc. samani.

samaniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
samaníŭ, -íe adj. (turc. samani, d. saman, paĭ. V. samalîc). Rar. Pa paĭu: munușĭ samaniĭ.