samaniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (Rar) Galben-deschis (ca paiul). – Din
tc. samani.samaniu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai.
Tc. sămani, de la
saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812).
samaniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)samaníu (
înv.)
adj. m.,
f. samaníe; pl. m și
f. samaníisamaniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)samaniu a. galben deschis:
o broșă samanie. [Turc. SAMANI (din SAMAN, paiu), de coloarea paielor].
samaniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAMANÍU, -ÍE, samanii, adj. (
înv.) Galben-deschis (ca paiul). — Din
tc. samani.samaniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)samaníŭ, -íe adj. (turc.
samani, d.
saman, paĭ. V.
samalîc).
Rar. Pa paĭu:
munușĭ samaniĭ.