salvamar - explicat in DEX

salvamar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].

salvamar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/)

salvamar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*salvamár¹ (persoană) (fam.) s. m., pl. salvamári

salvamar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*salvamár² (serviciu) s. n.

salvamar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu maritim specializat în salvarea celor aflați în pericol de a se îneca. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. — Salva[re] + mar[ină].