salvamarist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALVAMARÍST, salvamariști, s. m. (Rar) Salvamar (
2). –
Salvamar +
suf. -ist.salvamarist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALVAMARÍST s. m. pesoană calificată care lucrează în cadrul salvamarului. (< salvamar + -ist)
salvamarist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALVAMARÍST, salvamariști, s. m. (Rar) Salvamar (
2). —
Salvamar +
suf. -
ist.