salva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALVÁ, salvez, vb. I.
Tranz. și
refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊
Expr. (
Tranz.)
A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații.
A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din
lat.,
it. salvare.salva (Dicționar de neologisme, 1986)SALVÁ vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦
A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. ♦
refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat.
salvare, cf. it.
salvare].
salva (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALVÁ vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. ♦ a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it.
salvare)
salva (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)salvá (salvéz, salvát), vb. – A scăpa, a se elibera.
Lat. salvare (
sec. XIX). –
Der. salvă, s. f., din
fr. salve; salvator, s. m., din
lat. salvator (se.c XIX);
salv-conduct, s. n., din
fr. sauf-conduit; salvare, s. f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor).
salva (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALVA, com. în
jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la
confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386
loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de
c. f. dintre
S. și Vișeu de Jos (
jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul
S. apare menționat documentar în 1440 cu numele
Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că
S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (
sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (
sec. 18), în satul Runcul Salvei.
salva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salvá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
salveázăsalva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALVÁ, salvez, vb. I.
Tranz. și
refl. A scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊
Expr. (
Tranz.)
A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații.
A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. —
Din lat.,
it. salvare.salvà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salvà v. a mântui, a scăpa.