salutar - explicat in DEX

salutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.

salutar (Dicționar de neologisme, 1986)
SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătății, a vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris].

salutar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALUTÁR, -Ă adj. salvator, folositor vieții și sănătății. (< fr. salutaire, lat. salutaris)

salutar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* salutár, -ă adj. (lat. salutaris, d. salus, salútis, mîntuĭre). Folositor viețiĭ, sănătățiĭ, onoriĭ: remediŭ salutar, lege salutară.

salutar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salutár adj. m., pl. salutári; f. salutáră, pl. salutáre

salutar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salutar a. folositor pentru vieață, onoare, sănătate.

salutar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. — Din fr. salutaire, lat. salutaris.