sălbăticiune - explicat in DEX

sălbăticiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune.

sălbăticiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sălbăticiúne s. f., g.-d. art. sălbăticiúnii; pl. sălbăticiúni

sălbăticiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] — Sălbatic + suf. -iune.