salamastră (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
salamástră, salamástre, s.f. (reg.) 1. curea, funie care leagă vâsla unei bărci de strapazan; împletitură de parâme care se pune ornamental la bordul unei nave. 2. vână de bou.
salamastră (Dicționaru limbii românești, 1939)
salamástră f., pl. e. Dum. de Jos, Dobr. Cureaŭă saŭ funia care ține vîsla legată de strapazan (numită și cujbă). Rîncă, vînă de boŭ: lovindu-l cu salamastrele în cap, l-aŭ omorît (Univ. 29 Dec. 1922, 5, 3, coresp. Galați).