salamalec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALAMALÉC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din
tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.salamalec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salamaléc s. n., (temenele)
pl. salamalécurisalamalec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salamalec ! (selamalâc !) int. pace cu voi ! (formulă de salutare a Orientalilor):
mai d´aproape când venia, (ceaușul) babei selamalâc îi da POP. [Turc. SELAM ALEKIM].
salamalec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALAMALÉC, (
2)
salamalecuri, s. n. 1. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană.
2. închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). — Din
tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.