salam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALÁM, salamuri, s. n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat și uscat (pentru a se putea conserva). – Din
tc.,
bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.salam (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)salám (salámuri), s. n. – Mezel,
cîrnat. –
Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι.
salam (Dicționar de argou al limbii române, 2007)salam, salamuri s. n. (vulg.) penis.
salam (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALAM, Abdus (1926-1996), fizician britanic de origine pakistaneză.
Prof. univ. la Londra Director al Centrului Internațional de Fizică Teoretică de la Trieste (1964-1995). Specialist în fizica particulelor elementare. A emis ipoteza neutrinului bicomponent. Pe baza rezultatelor lui S. Glashow și a cercetărilor proprii a elaborat, independent de S. Weinberg, o teorie necontradictorie care unifică interacțiunile slabe cu cele electromagnetice (modelul Weinberg-Salam). Premiul Nobel pentru fizică (1979), împreună cu S. Glashow și S. Weinberg.
salam (Dicționaru limbii românești, 1939)salám n., pl.
urĭ (germ.
salami [-wurst], d. it.
saláme, d.
sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimentri):
salam de Sibiĭ, de Verona. – În est
selamlîc.salam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salám s. n., (sorturi, bucăți)
pl. salámurisalàm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salàm m. cârnat mare foarte gustos:
salami de Sibii și de Verona. [It. SALAME, printr´un intermediar săsesc].
salam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALÁM, (
2)
salamuri, s. n. 1. Produs alimentar cu durată mare de conservare, asemănător cârnatului, preparat din carne tocată și condimentată de vită sau de porc, de obicei afumată și uscată.
2. Sortiment, bucată de salam (
1). — Din
tc.,
bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.