salamandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă
(Salamandra salamandra). – Din
fr. salamandre, lat. salamandra.salamandră (Dicționar de neologisme, 1986)SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr.
salamandra, fr.
salamandre].
salamandră (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr.
salamandre, lat.
salamandra)
salamandră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)salamándră (salamándre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). –
Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu,
Elemente, 486; Pușcariu,
Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr.,
cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (
Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt,
cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui
năpîrcă.salamandră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALAMÁNDRĂ (‹
fr.,
lat.)
s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (
Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al
s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei.
Sin. solomâzdră.salamandră (Dicționaru limbii românești, 1939)* salamándră f., pl.
e (lat. vgr.
salamándra, d. pers.
semender).
Zool. Un fel de batracian de forma și mărimea șopîrlelor (
lacerta salamandra):
ceĭ vechĭ credeaŭ că salamandra nu arde în foc. – Pop.
sălămîzdră, solomîzdră, șuliméndriță și
șulumîndriță.salamandră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)salamándră s. f.,
g.-d. art. salamándrei; pl. salamándresalamandră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc
(Lacerta salamandra).salamandră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță iritantă cu rol protector (
Salamandra salamandra). — Din
fr. salamandre, lat. salamandra.