salamandră - explicat in DEX

salamandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.

salamandră (Dicționar de neologisme, 1986)
SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].

salamandră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)

salamandră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
salamándră (salamándre), s. f. – Gușter (Salamandra maculosa). – Var. sălămîzdră, solomîzdră, șulemendriță, șulumîndriță. Mr. salamendră. Gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Pușcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s. f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie același cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă.

salamandră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SALAMÁNDRĂ (‹ fr., lat.) s. f. Specie de amfibian din ordinul urodelelor (caudatelor), cu corpul negru cu pete galbene și laturile inelate (Salamandra salamandra). Tegumentul lucios al s. secretă o substanță iritantă cu rol protector. Trăiește în N Africii, în S și în centrul Europei. Sin. solomâzdră.

salamandră (Dicționaru limbii românești, 1939)
* salamándră f., pl. e (lat. vgr. salamándra, d. pers. semender). Zool. Un fel de batracian de forma și mărimea șopîrlelor (lacerta salamandra): ceĭ vechĭ credeaŭ că salamandra nu arde în foc. – Pop. sălămîzdră, solomîzdră, șuliméndriță și șulumîndriță.

salamandră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
salamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándre

salamandră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
salamandră f. un fel de reptil amfibiu, asemenea șopârlelor, căruia se atribuia în vechime însușirea de a nu arde în foc (Lacerta salamandra).

salamandră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SALAMÁNDRĂ, salamandre, s. f. Animal batracian asemănător cu șopârla, cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanță iritantă cu rol protector (Salamandra salamandra). — Din fr. salamandre, lat. salamandra.