sagnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din
scr. sadno.sagnă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ságnă, ságne, s.f. (reg.)
1. rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham; cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu.
2. necaz, supărare; ceartă.
sagnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. –
Var. sacnă. Sb.,
cr. sadno (Cihac, II, 322). –
Der. săgni, vb. refl. (a se freca);
săgnitură, s. f. (frecare, rosătură).
sagnă (Dicționaru limbii românești, 1939)ságnă f., pl.
e și
săgnĭ (vsl. sîrb. pol.
sadno, rus.
-nó). Rană cauzată de șa:
calu are o sagnă. – Și
sacnă și
sahnă.sagnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ságnă s. f.,
g.-d. art. ságnei; pl. ságnesagnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sagnă f.
1. rană făcută de șea pe spinarea calului;
2. fig. rană. [Slav. SADNO].
sagnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. — Din
sb. 2sadno.