sagitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAGITÁR, sagitari, s. m. (Rar) Arcaș (din armata romană). – Din
lat. sagittarius.sagitar (Dicționar de neologisme, 1986)SAGITÁR s.m. Arcaș (auxiliar) în armata romană. [< lat.
sagittarius <
sagitta – săgeată].
sagitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAGITÁR s. m. arcaș în trupele auxiliare ale armatei romane. (< lat.
sagittarius)
sagitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sagitár (arcaș) (
înv.)
s. m.,
pl. sagitárisagitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAGITÁR, sagitari, s. m. (
înv.) Arcaș (din armata romană). —
Din lat. sagittarius.