sagitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAGITÁT, -Ă, sagitați, -te, adj. (Despre frunze) De forma unei săgeți. – Din
fr. sagitté.sagitat (Dicționar de neologisme, 1986)SAGITÁT, -Ă adj. (
Despre frunze) De forma unei săgeți. [Cf. fr.
sagitté].
sagitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAGITÁT, -Ă adj. (despre frunze) în formă de săgeată. (< fr.
sagitté)
sagitat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sagitát (de forma săgeții)
adj. m.,
pl. sagitáți; f. sagitátă, pl. sagitátesagitat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAGITÁT, -Ă, sagitați, -te, adj. (Despre frunze) De forma unei săgeți. — Din
fr. sagitté.