sagacitate - explicat in DEX

sagacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAGACITÁTE s. f. (Livr.) Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacité.

sagacitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SAGACITÁTE s.f. (Liv.) Perspicacitate, agerime a minții. [Cf. fr. sagacité, lat. sagacitas].

sagacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SAGACITÁTE s. f. perspicacitate, agerime a minții. (< fr. sagacité, lat. sagacitas)

sagacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sagacitáte f. (lat. sagácitas, -átis). Perspicacitate, agerime de minte.

sagacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sagacitáte s. f., g.-d. art. sagacitắții

sagacitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sagacitate f. agerimea minții.

sagacitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAGACITÁTE s. f. Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede ceva; perspicacitate, agerime. — Din fr. sagacité.