săditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește.
2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit.
3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. –
Sădi +
suf. -tor.