săditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește.
2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit.
3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. –
Sădi +
suf. -tor.săditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săditór1 adj. m., (persoană)
s. m.,
pl. săditóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. săditoáresăditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săditór2 (instrument)
s. n.,
pl. săditoáresăditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește.
2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit.
3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. —
Sădi +
suf. -
tor.