sadism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SADÍSM s. n. Tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe: cruzime extremă. ♦
Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice. – Din
fr. sadisme.sadism (Dicționar de neologisme, 1986)SADÍSM s.n. Cruzime anormală, exagerată, plăcere patologică de a chinui. ♦ Perversiune constând în asocierea plăcerii sexuale cu acte de cruzime. [< fr.
sadisme, cf.
Sade – scriitor francez].
sadism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SADÍSM s. n. perversiune sexuală constând în obținerea plăcerii prin chinuirea partenerului. ◊ (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui. (< fr.
sadisme)
sadism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sadísm s. n.sadism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SADÍSM s. n. Plăcere bolnăvicioasă de a chinui pe alții sau de a-i vedea cum suferă; cruzime extremă. ♦
Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a supune partenerul la suferințe fizice și psihice. — Din
fr. sadisme.