sadină - explicat in DEX

sadină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

sadină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sádină, sádine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină și bărboasă. 2. butaș de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.

sadină (Dicționaru limbii românești, 1939)
sádină f., pl. e și ĭ (vsl. bg. sadina, loc plantat. V. ră-sadniță). O frumoasă plantă graminee care crește pe dealurĭ aride, fînețe uscate, poĭene și marginĭ de pădurĭ și formează cea maĭ mare parte a vegetațiuniĭ cîmpiilor seculare, ca'n Bărăgan (undropógon [saŭ chysopógon saŭ pollynia] gryllus). Olt. Sad, vie sădită de curînd.

sadină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine

sadină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sadină f. plantă foarte abundantă prin bărăgane si poieni (Andropogon gryllus). [V. sad].

sadină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). — Din bg. sadina.