sadic - explicat in DEX

sadic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.

sadic (Dicționar de neologisme, 1986)
SÁDIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care are plăcerea bolnăvicioasă să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă; (despre fapte și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. [< fr. sadique].

sadic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÁDIC, -Ă adj. care manifestă sadism. ◊ (p. ext., și s. m.f.) care simte plăcere să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă. (< fr. sadique)

sadic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sádic, -ă adj. (după numele marchizuluĭ de Sade, vestit depravat și torturator, care a trăit în Francia între 1740-1812 și a murit internat, din porunca luĭ Napoleon, la balamucu din Charenton). De om depravat și criminal feroce: crimă sadică. Criminal sadic, criminal depravat și torturator.

sadic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sádic adj. m., pl. sádici; f. sádică, pl. sádice

sadic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. — Din fr. sadique.