sacrificiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊
Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie.
2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din
fr. sacrifice, lat. sacrificium.sacrificiu (Dicționar de neologisme, 1986)SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinități. ♦ Renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva.
2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron.
-ciu, pl.
-ii, -iuri. / cf. lat.
sacrificium <
sacrum – ofrandă adusă divinității,
facere – a face, it.
sacrificio].
sacrificiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr.
sacrifice, lat.
sacrificium)
sacrificiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* sacrificíŭ n. (lat.
sacri-ficium. V.
arti- și
edi-ficiŭ). Jertfă, victimă oferită zeilor.
Fig. Renunțare la foloase (la avere), la cheltuĭelĭ marĭ p. un scop:
patria îțĭ cere acest sacrificiŭ, țara face marĭ sacrificiĭ pentru școală și armată.sacrificiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacrifíciu (sa-cri-) [
ciu pron. ciu]
s. n.,
art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (-ci-i-)sacrificiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacrificiu n. jertfă.
sacrificiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊
Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie.
2. Manifestare religioasă rituală realizată de către preoți în numele credincioșilor și exprimând prin ofrande speranța atragerii sau îmblânzirii zeilor nefavorabili; jertfă. — Din
fr. sacrifice, lat. sacrificium.