sacrificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRIFICATÓR, sacrificatori, s. m. (În antichitate) Preot care oficia un sacrificiu (
2). – Din
fr. sacrificateur, lat. sacrificator, -oris.sacrificator (Dicționar de neologisme, 1986)SACRIFICATÓR s.m. (
Ant.) Preot care oficia sacrificiile (1). [Cf. lat.
sacrificator].
sacrificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRIFICATÓR sdj., s. m. (ant.) (preot) care oficia sacrificiile (1). (< fr.
sacrificateur, lat.
sacrificator)
sacrificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacrificatór (sa-cri-) s. m.,
pl. sacrificatórisacrificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacrificator m. cel ce sacrifică.
sacrificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRIFICATÓR, sacrificatori, s. m. (în Antichitate) Preot care oficia un sacrificiu. — Din
fr. sacrificateur, lat. sacrificator, -oris.