sacrileg - explicat in DEX

sacrileg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.

sacrileg (Dicționar de neologisme, 1986)
SACRILÉG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvârșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].

sacrileg (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)

sacrileg (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sacrilég, -ă adj. (lat. sacrilegus, d. sacra, lucrurĭ sacre, și légere, a culege = a fura). Profanator, blăstămat, care se atinge de lucrurĭ saŭ persoane sfinte: mînă sacrilegă. Subst. Proclet, hoț de bisericĭ.

sacrileg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sacrilég (livr.) (sa-cri-) adj. m., pl. sacrilégi; f. sacrilégă, pl. sacrilége

sacrileg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sacrileg a. ce ține de un sacrilegiu: faptă sacrilegă. ║ m. cel ce comite un sacrilegiu.

sacrileg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. — Din lat. sacrilegus.