sacerdotal - explicat in DEX

sacerdotal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SACERDOTÁL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoțesc; p. ext. sacru, solemn. – Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis.

sacerdotal (Dicționar de neologisme, 1986)
SACERDOTÁL, -Ă adj. (Liv.) De preot, preoțesc. [Cf. fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis].

sacerdotal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SACERDOTÁL, -Ă adj. de preot, preoțesc. ◊ solemn, grav. (< fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis)

sacerdotal (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sacerdotál, -ă adj. (lat. sacerdotalis). Preuțesc.

sacerdotal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sacerdotál (livr.) adj. m., pl. sacerdotáli; f. sacerdotálă, pl. sacerdotále

sacerdotal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sacerdotal a. ce ține de sacerdoțiu: demnitate sacerdotală.

sacerdotal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SACERDOTÁL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoțesc; p. ext. sacru, solemn. — Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis.