sachelar - explicat in DEX

sachelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SACHELÁR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.

sachelar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.

sachelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
sachelár m. (ngr. sakellarios, d. lat. sacellum, templu mic, capelă, dim. d. sacrum, lucru sacru; vsl. sakelariĭ). Preut de gradu întîĭ. V. preut.

sachelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sachelár (înv.) s. m., pl. sachelári

sachelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SACHELÁR, sachelari, s. m. (înv.) Grad onorific în ierarhia bisericească; preot care purta acel grad. — Din ngr. sakellários.